Iertaţi-ne, copiii noştri! Duminică, Noi 1 2015 

iarta-ma_jpgDin noaptea de vineri spre sâmbătă ne plângem copiii. Nu putem face altceva deocamdată. Trebuie să plângem toate lacrimile, ca să putem apoi, câţi dintre noi am avut norocul să mai avem copiii acasă sau oriunde în altă parte decât în clubul Colectiv, cu ochii limpeziţi de plâns, să facem ceva pentru cei care ne-au rămas. Să dăm de pereţi cu autorităţile, cu iubitorii de bani fără scrupule, cu presa bocitoare, dar inertă.

Trebuie să facem ceva şi vom face. Dacă nu noi, resemnaţii, blazaţii, disciplinaţii şi laşii lor părinţi, măcar copiii care ne-au rămas. Şi care fac cozi să doneze sânge pentru prietenii lor, care ne arată că Facebook- hulitul Facebook –  e şi un spaţiu de solidaritate, care îşi folosesc telefoanele ca să caute soluţii, ajutoare sau informaţii despre cei care suferă ori, pur şi simplu, nu mai sunt.

Până atunci, când ei vor face ce trebuie, noi să ne cerem iertare copiilor noştri care nu mai sunt. Iertaţi-ne pentru tot de n-am făcut. Iertaţi-ne pentru că am răbdat şi, de multe ori, am alimentat corupţia care v-a ucis. Iertaţi-ne că am privit indiferenţi la nepăsarea lor şi nu i-am aruncat din scaunele pe care le ocupă ca să poată fura bani şi vieţi. Iertaţi-ne pentru că n-am ştiut să vă construim viitorul şi pentru că am ales primari care vă ajută acum cu morminte gratis. Iertaţi-ne pentru mizeria în care v-am crescut şi din cauza căreia v-am pierdut. Iertaţi-ne prostia, umilinţa, tăcerea, neimplicarea. Iertaţi-ne!

Iertaţi-ne şi voi, copiii noştri care ne-aţi rămas. Iertaţi-ne că v-am îndoliat tinereţea ucigându-vă, prin tăcere şi stat deoparte, prietenii şi visurile şi planurile. Iertaţi-ne pentru fiecare picătură din sângele vostru care curge într-o pungă de plastic ca să ajungă la un coleg al vostru de generaţie. Iertaţi-ne pentru că plângeţi şi suferiţi. Iertaţi-ne!

Suntem slabi, mulţi, inconştienţi şi nu vă merităm. Sunteţi tineri, puternici şi curaţi. Schimbaţi lumea şi nu ne mai daţi atenţie. Pentru voi şi pentru copiii voştri. Ignoraţi apelurile noastre la neimplicare. Pe noi nu ne puteţi schimba. Pe noi doar vă rugăm, dacă puteţi, să ne iertaţi.

Continuarea: http://www.catchy.ro

Elena – Regina uitată Sâmbătă, Aug 1 2015 

Când s-au decis căsătoriile lui Carol al României cu Elena a Greciei şi Elisabeta a României cu George al Greciei, poporul elen a murmurat. Religia spunea că ambele căsnicii sunt sortite eşecului. Românii credeau la fel, dar erau mai pRegina Elenauţin vocali. Regina Maria, artizana acestor căsătorii, britanică, nici nu visa că există astfel de prejudecăţi. Ea îşi dorea doar, în mod firesc, să poată participa la ambele ceremonii. Aşa că mariajele princiare au avut loc la numai o săptămână una după alta.

Mă simţeam atrasă de el

Căsătoria lui Carol, prinţ moştenitor cu un trecut tumultuos la cei 28 ani ai lui era o urgenţă. Faptul că se îndrăgostise de Elena a Greciei – un noroc. El mai fusese căsătorit (chiar dacă actul se anulase) şi avea un copil cu Zizi Lambrino, se întorcea dintr-o călătorie în jurul lumii, fusese crescut cu ideea că totul îi este permis şi totul i se cuvine. Curtea regală a României avea nevoie de el însurat pentru repararea imaginii dinastiei. Românii îşi iubeau viitorul rege şi îi priveau cu indulgenţă, dacă nu chiar cu simpatie greşelile. Relaxata morală dâmboviţeană permitea chiar un curent de mândrie faţă de „năzbâtiile” prinţului de coroană. În ochii supuşilor săi, Carol îşi demonstra bărbăţia, iar dacă o făcuse destul de devreme era cu atât mai bine.

Continuarea:www.catchy.ro